Ei bine, ne-am inregimentat intr-un spirit riguros de german(de aici si Goebbels, nume ales printr-o procedura dadaista si nicidecum pentru a ne fi o muza sinistra).Odata cu inregimentarea, ne-am depus juramantul nostim de serios, propunanadu-ne un lucru care frizeaza caraghioslacul: ne-am jurat sa ramanem prieteni dupa Olimpiade, indiferent de rezultat. Estimez, insa, ca partea feminina a echipei(adica, intr-o logica separatista Anda, Sorina , Roxana) se va instala iremediabil si comod in paradigma feminismului radical(valul al II-lea, pentru anti-feministi) si ca partea masculina(in aceeasi logica separatista-Razvan si Sergiu) se va stradui sa produca o revolutie paradigmatica.Se va declansa un mini-razboi genizat , incheiat cu victoria partii majoritare numeric.
Pana la razboiul ideilor , functionam pacifist ,hotarati sa demontam perspective politologice, sa il criticam pe Sartori, sa ii recitim pe Klingemann si pe Gooding, sa pretindem ca il stim pe Duverger inca de pe vremea cand abia ii silabiseam pe Grimm si Andersen si, in fine, sa respectam intocmai sloganul echipei :”Make politics, not war!”.
Povestea intalnirii celor 5 Goebbelsi incepe ca orice poveste de dragoste contemporana. Ne-am placut intelectual. Teribil-as adauga. Trei dintre noi incheiasem o relatie dadaista chiar anul trecut, in etapa finala a Olimpiadelor. Au urmat cateva iesiri la ceai in 5. Evident, ceaiul nu este un eufemism. Rezultatul: Creierele nostre s-au dovedit compatibile. Asa a aparut Goebbels.Adica, intr-o ordine nonseriala, nonalfabetica si fara ca listarea lor sa stimuleze procese memotehnice(ca atunci cand invatam curcubeul si il porecleam ROGVAIV): Anda, Razvan, Sorina, Sergiu, Roxana.
Uitasem: chiar daca ne-am botezat Goebbels, nu suntem nici utopisti totalitari si nici vizionari sinistri.
Roxana
Mult succes la Olimpiade.
Va tin pumnii.
Multumim mult, Andreea!