Goebbels a fost in verva azi, aproape logoreic , poate un pic nataflet de dimineata pana s-a reintregit si a devenit un personaj cu cinci capete de calibru, ca zmeii lui Cartarescu. Sau ai lui Ispirescu, daca vrem sa fim vintage. Ergo, Goebbels al nostru a plecat la preselectii manifestandu-se zgomotos in metrou, distrandu-i fara motiv pe cei cu care si-a impartit spatiul vital si amuzandu-se pe seama lui si a …lui.
Nemteste, Goebbels a ajuns cu 1 ora si 38 de minute mai devreme (cred ca trebuia sa scriu “balcanic”, nemteste ar fi insemnat la fix) si s-a aclimatizat rapid cu “terenul de cercetare”. Spun “teren de cercetare” pentru ca ochiul de sociolog al personajului nostru a intreprins o observatie participativa fixand maniac celelalte echipe. Surpriza: toate echipele erau sarmant de elegante, doar Goebbels al nostru era spumos in jeansi si conversi sau, ceva mai onorabil, cu balerini si fustite in pliuri. O a doua surpriza: intram in corpore in sala de “tortura intelectuala” si ne trezim cu intrebarea lui Pavel Lucescu , venita ca un blitzkrieg: ”Cine e Eva Braun dintre voi?” Zambetele gracile ale fetelor si grimasele empatice ale baietilor s-au dovedit salvatoare , urmate si de replica livrata spontan de Sergiu: ”Nimeni, evident. Si niciunul dintre noi nu e Goebbels , din fericire”. Dupa aceasta capatio benevolentiae a urmat prezentarea algoritmului campaniei: sintetica , fara timpi morti, cu argumente politologice si sociologice. Goebbels s-a prezentat astfel: Anda, efervescenta ca de obicei, s-a descurcat magistral cu stratificarea elctoratului si cu modelul cercurilor concentrice, Sorina, creativa peste masura, a schematizat inteligent obiectivele de comunicare si pe cele estimate, Razvan a prezentat cu mare fler strategia, Sergiu a dialogat istet cu Sorin Tudor pe tema online-ului si offline-ului, iar eu am fost autorul lui don Quijote. Nu m-am proclamat Cervantes, ci doar am schitat o macheta de afis care –judecand dupa grimasele lui Andrei Stoiciu-a fost cel putin nostim.
Cu maxima franchete, mi-a placut azi de Goebbels. A fost diferit de celelalte echipe, nu neaparat valoric pentru ca nu emite judecati de valoare decat in intimitate, insa a avut un mood relaxat, ludic , fara a deveni neaparat neserios.
Uitasem: Goebbels crede ca e genial, dar o recunoste doar in spatiul sau vital. Luati-o ca pe o inside joke.
