Dintr-un moft intelectual la fel de execentric precum o colectie de fosile si la fel de fanatic precum o colectie de bilete la meciul echipei pe care nu o susti , m-am gandit sa scriu despre mitologia politica. Care nu implica nici fosile si nici nu are vreo legatura cu fotbalul. Si care,tautalogic, este mitologie.
Mitologia politica se revendica , intuitiv, din mitologia antica, insa opereaza cu alte nivele semantice si e populata de personaje care nu au nimic in comun cu zeii greci sau romani: de oameni politici. Raoul Girardet identifica , in Mituri si mitologii politice 4 mituri politice actuale: mitul Varstei de Aur, mitul Conspiratiei, mitul Unitatii si mitul Eroului Salvator.
Daca insiruirea miturilor poate parea scolaresca ,recurenta statistica a acestora in discursurile politice este uriasa. Girardet explica recursul inconstinet al oamenilor politici la mitologie, considerand-ul legitim si calificandu-l drept un raspuns la nevoia oamenilor „de a adora”.
Algoritmic, voi incepe cu mitul Varstei de Aur, un caz particular al recursului la istorie in sens proiectiv sau in sens retrospectiv .Miza acestui mit este proiectarea unui viitor intotdeauna „mai bun” si in care toti „vom trai bine”. Va suna familiar, nu? Acest viitor incepe intotdeauna dupa alegeri si are drept limita finalul mandatului.Mai interesante mi se par exemplele de repere istorice si de retorica politica construita invers:prin apelul la un trecut asimilat unei „varste de aur” .Altfel spus, prin apelul la un viitor care trebuie sa semene cu un trecut indepartat .Exemplele sunt multiple : iacobinii faceau referinta la Sparta si la Roma republicana ,Mussolini si fascismul italian isi fixaserea drept reper reconstruirea Imperiului Roman, Hitler si nazismul -Imperiul Romano-German.
Mitul Unitatii si al Conspiratiei merita discutate impreuna: unitatea presupune, in extremis, conspiratie, fara ca Girardet sa semnaleze o suprapunere. Mitul conspiratiei este usor de detectat in discursurile politice:”sistemul ticalosit”,o intreaga divizie de oligarhi , presa intotdeauna aservita. Pasul urmator, la nivel discursiv, este invocarea mitului unitatii. Rationamentul este algoritmic: Ai conspiratie, ergo, ai nevoie de unitate(unitatea celor neimplicati in conspiratie, deci a electoratului).
Mitul Eroului Salvator este, de departe ,my cup of tea in materie de retorica politica. Poate si pentru ca este singurul mit construit cu obtinatie : in fiecare om politic exista un „om providential”, un salvator potential. In masura in care actiunea politica atinge miturile fondatoare, omul politic joaca intotdeauna , intr-o maniera uneori limitata si discreta, alteori explicita si masiva, rolul unui fondator si refondator. Iar electoratul , din nevoia “de a adora”(nevoie mostenita din imaginarul religios-dixit Girardet si nu doar el, aceasta fiind si intuitia lui Mircea Eliade si , mai tarziu a lui Lucian Boia), crede in salvatori. Mai mult, inventeaza un salvator chiar si atunci cand nu e nimic de salvat sau cand nu exista vreun candidat disponibil(sa salveze).
In loc de concluzie, va sugerez sa il cititi pe Girardet. Sau macar pe Boia. Daca visati sa deveniti zei atipici, nu uitati ca puteti fi si salvatori. Si daca vreti sa faceti comunicare politica, nu uitati ca puteti fi salvatorii zeilor atipici.
O asemenea contribuţie ajută într-adevăr la înţelegerea multor lideri politici. Mie mi se pare interesant modul în care Ceuşescu s-a jucat cu aceste mituri, modul în care le-a îmbinat. Şi mi se pare (fără să fie o evaluare de tip moral) că şi Băsescu foloseşte o îmbinare asemănătoare de mituri. Este asta o dovadă că imaginarul colectiv al românilor nu s-a schimbat în ultimele decenii semnificativ? Ar fi o evoluţie (calitativă) a culturii politice dacă electoratul ar confirma un preşedinte construit pe o combinaţie de mituri care să nu-l conţină pe cel al Conspiraţiei? Cred că la noi mitul Vârstei de Aur a fost insuficient exploatat. Să fi fost negura comunismului atât de deasă încât am uitat, ca popor, perioada interbelică, spre exemplu. Este capabil Principele Duda să învie acest mit prin legătura sa cu familia regală?
Campania electorală care vine s-ar putea să ne ofere destul material interesant pentru această grilă de analiză.
Mi se par legitime observatiile tale, Marius.In legatura cu folosirea miturilor de catre Ceausescu, Boia are o lucrare-Mitologia stiintifica a comunismului, insa nu imi permit sa ti-o recomand pentru ca, personal, mi se pare o perspectiva ingusta. Basescu se valideaza prin mituri si cred ca cel mai recurent in discursul lui este cel al Conspiratiei. Sau al Salvatorului, nu pot sa precizez vreo “paritate”.In schimb, mi se pare foarte isteata observatia ta in ceea ce priveste raportul de inversa proportionalitate intre calitatea culturii politice si recurenta mitului Conspiratiei.Mie mi-a scapat.Si Girardet a omis-o. Cred cu tarie ca o cultura politica fundamentata nu poate valida un individ care face apel la mitul conspiratiei pentru a se legitima.Cat despre principele Duda, din pacate\din fericire, mi-e teama ca ii lipseste Girardet din lecturi.Altfel, retorica lui s-ar intemeia-asa cum ai constat si tu-pe Mitul Varstei de Aur.Ca ultima mentiune, empatizez cu tine:si eu astept analiza de discurs pe urmatoarea campanie electorala.